Pensie de urmaş în baza prevederilor acordurilor internaţionale

1) Pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedată beneficia de pensie pentru limită de vârstă sau de pensie de dizabilitate ori îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii de dizabilitate prevăzute la capitolul II secțiunea 3 din Legea nr.156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii.

(2) Pensia de urmaş se acordă indiferent de durata stagiului de cotizare în cazul în care decesul întreţinătorului a survenit în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

(3) Pensia de urmaş se stabileşte în cazul în care întreţinătorul, decedat în urma unei boli generale, a realizat un stagiu de cotizare care i-ar fi acordat dreptul la stabilirea pensiei de dizabilitate.

(4) Pensia de urmaș se stabileşte:

a) copiilor până la vârsta de 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile în instituţii de învățământ de zi (secundar, mediu de specialitate şi superior), până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 23 de ani;

b) soţului supravieţuitor dacă, la momentul decesului întreținătorului sau pe parcursul a 5 ani după deces, a împlinit vârsta de pensionare prevăzută la art.41 alin.(1) sau a fost încadrat în grad sever sau accentuat de dizabilitate, a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată şi nu s-a recăsătorit;

c) soţului supravieţuitor sau tutorelui (curatorului) care are în îngrijire copii sub vârsta de 3 ani ai întreținătorului decedat, pe perioadele de neîncadrare în muncă sau de aflare în concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

(5) Pensia de urmaș stabilită copiilor se păstrează și după înfierea lor. În caz de deces al înfietorului, copiii înfiați pot opta pentru o singură pensie: sau pentru părintele decedat, sau pentru înfietorul decedat